Sensibilitatea nonceliacă este un sindrom gastro și extra intestinal cu manifestări generate de gluten la pacienții care nu au boală celiacă sau alergie la grâu, care implică o serie de mecanisme imuno-mediate și pentru care cercetările sunt încă în curs. Simptomele dispar relativ repede după retragerea glutenului din alimentație (de la câteva ore la câteva zile) și reapar la reintroducere. În afară de gluten, alte proteine pot contribui la generarea acestui sindrom, care apare mai rar la copii și mult mai des în cazul adulților.
Prevalența sensibilității nonceliace este de la 0.6% la 6%. Nicio analiză de sânge nu este încă disponibilă, dar jumătate dintre pacienți au rezultate pozitive la anticorpii antigliadină, care se reduc odată cu introducerea dietei.
Diagnosticare
- Reacții la gluten
- Serologie specifică negativă
- Teste cutanate negative
- Simptomatologie instestinală
- Îmbunătățire pe dietă gf (6 sapt)
Nu numai glutenul, ci și alte proteine din grâu – precum ATIs (WGA) și Fructan (Fodmaps) – pot genera această sensibilitate. Acestea cauzează balonare și gaze.
Fructanul ar fi principala proteină din grâu care cauzează simptomatologia la pacienții cu sensibiliatte nonceliacă, dar fără a fi singurul vinovat: toate celelalte cereale sau fructe care conțin această proteină ar putea genera sensibilitatea.
Fructanul se găsește în cantități mari în grâu, secară și orz, dar și în usturoi, ceapă, năut, prune și smochine, stafide și pepene verde.
Boala are încă o epidemiologie nedefinită și cu mari variații. Datele despre pacienți și abordarea diagnosticării diferă în Europa și USA.
Apare foarte rar la copii și destul de des la vârste mai înaintate. Vârsta medie de apariție este la 38 de ani.
30% din pacienți prezintă constipație, cele mai des întâlnite zone de apariție a simptomelor fiind: neurologice (confuzie, depresie), piele (dermatite diverse), musculare/încheieturi (slăbiciune, amorțeală).
Bolile asociate sunt intoleranță la lacoză și fructoză, alergii – 20% din pacienți au alergii (în general alimentare, precum la scoici, pește, grâne), iar alergia la nichel a fost descoperită la 5% din pacienți.
Mai multe studii prestigioase realizate de institute de cercetare europene au descoperit la pacienții cu sensibilitate nonceliacă: deficit de fier (12%), deficiențe folați (8%), anemie (70%), deficit de vitamina D (11%) sau de vitamina B12 (12%).
Un studiu făcut de un grup de cercetători italieni a arătat că, din 302 de pacienți suspecți de sensibilitate nonceliacă la gluten care au făcut biopsie intestinală, 93 au avut rezultat Marsh 1, iar 209 Marsh 0.
Nu există nicio corelație între testarea genetică și sensibilitatea nonceliacă. Indivizii cu test genetic negativ la DQ2/DQ8 pot avea sensibilitate nonceliacă la gluten. O testare genetică specifică acestei afecțiuni se află încă în studiu.
Există multe studii în curs, dar niciun test de diagnostic nu a fost încă dezvoltat.
Sensibilitatea nonceliacă la gluten este o boală care există, chiar dacă numărul celor cu această sensibilitate este mai mic decât cel care este vehiculat acum. Boala trebuie standardizată cât mai curând pentru a putea clarifica diagnosticul și a trage concluziile privitoare la dieta pe care pacienții trebuie să o urmeze.
Prezentare susținută de Umberto Volta, director al Centrului pentru boală celiacă și sindrom de malabsorbție, Spitalul St. Ursula-Malpighi, Bologna, la Adunarea Generală AOECS 2018, Budapesta, Ungaria.