În România este în vigoare Regulamentul European 1169/2011, care reglementează buna informare a publicului asupra ingredientelor conținute în produsele alimentare ambalate. Acest regulament impune atât transparența legată de ingredientele conținute, cât și ușurința ca aceste informații să fie citite ( ex. fontul și culoarea cu care sunt scrise informațiile pe ambalaj).
Componentele alergene trebuie să fie înscrise în lista ingredientelor astfel încât să se evidenţieze de restul ingredientelor (alergenul scris îngroșat și/sau subliniat).
Pe unele ambalaje veți găsi – de obicei lângă lista cu ingrediente – afirmația ”poate conține urme de …”. Aceasta este o informație oferită voluntar de către producător și înseamnă că, în ciuda tuturor asigurărilor luate pe perioada producției, cele mai mici urme de substanțe cu potențial alergizant, câteodată, nu pot fi evitate.
❗ ARIG recomandă consumul exclusiv de produse pe eticheta cărora se menționează explicit că nu conțin gluten sau urme de gluten, ideal pentru celiaci doar produse certificate.
În ajutorul celiacilor există și Regulamentul European 828/2014, care reglementează, în mod special, etichetarea și informarea corectă a consumatorilor legat de conținutul de gluten în alimentele ambalate.
Un aliment pe a cărui etichetă apare mențiunea “gluten free” sau “fără gluten” este un produs pentru care producătorul își asumă răspunderea că are un conținut de gluten sub 20 ppm, modul în care asigură această limită și verificările interne pe care le face în acest sens fiind tot în responsabilitatea sa.
Sigla Crossed Grain (care apare pe produsele certificate) indică cel mai înalt standard de siguranță a produselor fără gluten și certifică faptul că produsul care poartă semnul Crossed Grain pe ambalaj este unul sigur pentru celiaci, obținut printr-un proces atent monitorizat și verificat periodic.
Mai multe detalii despre diferența dintre produsele etichetate și cele certificate, aici:
Produse certificate versus produse etichetate
❗ Un aliment pe a cărui etichetă nu apare mențiunea clară “gluten free” sau “fără gluten” este un produs NESIGUR pentru celiaci.
Cu toate acestea, unele asociații europene de celiaci (Germania, Austria) susțin că citirea listei de ingrediente, deci implicit a alergenilor, ar trebui să fie suficientă pentru a elucida dacă un produs este sigur sau nu pentru celiaci.
❓ Este oare aceasta o bună practică?
Toate alimentele ambalate din UE sunt reglementate de legile de etichetare menționate mai sus, care includ reguli privind informațiile despre alergeni ce trebuie furnizate pe etichetă.
❗ Aceasta înseamnă că, citind eticheta, puteți spune dacă un produs are ingrediente care conțin gluten.
❗ Problema poate să apară la reziduuri cu potențial alergen sau în unitățile unde se fabrică și produse care conțin alergeni, în cazul nostru gluten.
O notă despre „poate conține grâu”
Deoarece grâul este un alergen, trebuie menționat cu caractere aldine.
Cu toate acestea, unele produse conțin amidon de grâu fără gluten (deglutinat) sub 20 ppm de gluten și, prin urmare, sunt produse fără gluten.
Avertismentul arată că pot fi prezente urme de grâu, dar acestea sunt sub 20 ppm de gluten, drept urmare nu afectează calitatea de „fără gluten” a produsului.
Sursa foto: The Gluten Free Blogger
O notă despre produsele fără gluten obținute din cereale CU gluten
Există unele ingrediente făcute dintr-o cereală care conține gluten (grâu, orz, secară) în care boabele sunt procesate în așa fel încât glutenul să fie îndepărtat. Aceste ingrediente sunt SIGURE pentru persoanele cu boală celiacă și, prin urmare, nu este necesar ca producătorul să enumere cerealele din care au provenit.
Următoarele ingrediente sunt sigure pentru persoanele cu boala celiacă:
✅ siropuri de glucoză derivate din grâu sau orz, inclusiv dextroză
✅ maltodextrine pe bază de grâu
✅ ingrediente distilate din cereale care conțin gluten, de exemplu, băuturi spirtoase.
Comisia Europeană a colaborat cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) pentru a dezvolta o listă de ingrediente care nu trebuie să fie etichetate ca provenind din cereale care conțin gluten.
Astfel: deși aceste ingrediente pot fi făcute din cereale care conțin gluten, producătorii nu trebuie să le eticheteze ca atare. Unii producători încă le listează, de exemplu „sirop de glucoză din grâu” sau „dextroză de grâu”. Aceste ingrediente NU conțin gluten și sunt potrivite pentru persoanele cu boala celiacă.
O situație ambiguă este aceea când pe ambalaj apare expresia „poate conține urme de gluten”. Cât de în serios ar trebui să luați aceste avertismente dacă aveți boală celiacă?
Sau, mai clar: Poate un celiac consuma în siguranță produse cu mențiunea „poate conține urme de gluten”?
Un produs etichetat legal „fără gluten” NU trebuie să aibă pe etichetă avertismente „poate conține urme de gluten”. Chiar dacă există un alergen, cum ar fi orzul, evidențiat pe lista de ingrediente a unui produs fără gluten, nivelurile de gluten ar trebui să fie suficient de scăzute (sub 20 ppm), fiind considerat sigur pentru celiaci.
Alimentele „Free From …X”
Sunt game speciale de alimente făcute fără alergenul X. Dacă pe etichetă se menționează că produsul este „fără lapte” sau „fără arahide”, această mențiune trebuie să se bazeze pe controale specifice și riguroase. Controalele trebuie să asigure că produsul final este complet lipsit de alergenul respectiv. În plus, se verifică și faptul că toate ingredientele și materialele de ambalare nu conțin acest alergen și că este prevenită contaminarea încrucișată cu alte alimente produse în acea unitate.
Există o excepție de la această regulă (mai exact de la limita maximă admisă), care este glutenul. Produsele etichetate fără gluten pot conține maximum 20 mg/kg de gluten (=20 parts per million = 20ppm).
Coeliac UK și FSA – Food Standards Agency recomandă că nu ar trebui să existe mențiuni de genul „poate conține urme de…” pe un produs „Free From”. Dacă totuși există aceste avertismente, atunci produsul ar trebui să testeze în continuare sub 20 ppm gluten.
Cu alte cuvinte, dacă un produs este etichetat “gluten free”, mențiunile (dacă există) despre urme pot fi ignorate, adică etichetarea primează.
Sursa foto: Ruxandra – Happy Little Things
În prezent nu există nicio lege sau niveluri de prag pentru toți alergenii în general, care să determine când exact aceste avertismente trebuie menționate pe ambalaj.
Și tocmai abordarea generalizată „unică pentru toate” face ca aceste etichete să fie atât de confuze.
Exemple de etichetare confuză ca cele din imagini – pentru că, din punct de vedere tehnic, un produs etichetat fără gluten nu ar trebui să aibă mențiuni „poate conține” sau „produs într-o instalație care procesează gluten”.
Sursa foto: The Gluten Free Blogger
Aceste exemple de produse (Lava Cake și Dark Chocolate Melt in the Middle Pudding) sunt etichetate în mod clar ca fără gluten, dar au și avertismentul că sunt produse într-o fabrică unde se procesează și alimente CU gluten.
În fond, ce reprezintă avertismentul „poate conține”?
Etichetarea cu avertismente de tip „poate conține”, în engleză Precautionary Allergen Labelling (PAL), este frustrantă și provoacă confuzie pentru comunitatea de celiaci.
Agenția pentru Standarde Alimentare (FSA) a deschis pe acest subiect o consultare publică, ce va avea loc pe 20 ianuarie 2022:
Consultare publică pe tema Precautionary Allergen Labelling (PAL), 20 ianuarie 2022
Exemple de avertismente de tip „poate conține”:
❗ Poate conține urme de grâu/orz/cereale care conțin gluten
❗ Poate conține urme de cereale care conțin gluten
❗ Fabricat într-o fabrică unde se procesează și cereale/orz/grâu/gluten
❗ Produs pe o linie care manipulează cereale/orz/grâu/gluten
❗ Nu este potrivit pentru persoanele cu boala celiacă/alergie la gluten
Precautionary Allergen Labelling (PAL) Sursa: Allen et al. World Allergy Organization Journal 2014, 7:10
Aceste avertismente acoperă principalii 14 alergeni și, uneori, veți descoperi că poate exista o listă întreagă de contaminanți care pot fi prezenți. Orice astfel de avertizare se găsește de obicei într-o declarație de declinare a răspunderii!
Deci, un produs care ar trebui să fie fără gluten citind lista de ingrediente, poate avea de fapt un risc de contaminare încrucișată.
În general, acest lucru provine fie din procesul de fabricație al produsului în sine, fie din producția ingredientelor utilizate pentru obținerea acelui produs.
O notă secundară
Există două tipuri de alimente preambalate care au reguli de etichetare diferite și poate fi dificil să distingem diferența:
– „alimente preambalate” sunt alimente care au fost puse în ambalaje înainte de a fi oferite spre vânzare clientului
– „alimente preambalate pentru vânzare directă” sunt alimente care sunt ambalate în locația în care alimentele vor fi vândute, cum ar fi un sandviș care este ambalat în magazinul în care va fi vândut.
Din octombrie 2021 Legea Natasha (sau UK Food Information Amendment ) prevede ca toate alimentele preambalate pentru vânzare directă (cum ar fi sandvișurile din cafenele) vor trebui să aibă, de asemenea, o listă completă de ingrediente, inclusiv informații despre alergeni, pe ambalaj.
Legea Natasha reprezintă un pas uriaș în ajutorul celiacilor, sperăm ca toate statele să adopte acest amendament.
Deși faptul că se pune accentul pe mai multă conștientizare a alergiilor și intoleranțelor este în esență un lucru bun, s-a ajuns la utilizarea excesivă a declarațiilor foarte vagi de genul „poate conține”.
E ca și cum companiile își acoperă spatele fără să facă niciuna dintre cercetările necesare sau să-și asume vreo responsabilitate.
❓ Pun o etichetă standard „poate conține” – doar pentru a fi în siguranță – când de fapt riscul de contaminare încrucișată este în mod inerent scăzut?
❓ O fac pentru că pur și simplu nu pot fi determinați să efectueze bune practici în curățarea liniilor?
❓ Nu îi interesează?
❓ Sau, de ce nu, toate de mai sus?
Un exemplu de avertisment comun „poate conține” sub lista ingredientelor. Din lista de ingrediente produsul pare fără gluten, dar procesul de fabricație îl face nesigur pentru celiaci.
Orientările Agenției pentru Standarde Alimentare (FSA) spun că riscurile de contaminare încrucișată POT FI GESTIONATE prin instruirea eficientă a personalului, proiectarea instalațiilor de producție, depozitarea în siguranță a ingredientelor, bune practici în curățarea liniilor și ambalarea adecvată.
Dar să recunoaștem, este mult mai ușor să spună „nu putem garanta că este gluten free” decât să facă proceduri riguroase (cu munca și cheltuielile suplimentare aferente) pentru a obține un produs sigur fără gluten.
Sursa foto: The Gluten Free Blogger
În plus, pentru a obține certificarea Crossed Grain, există costul suplimentar al auditurilor pe care unele companii nu și-l pot permite – sau nu doresc să-l plătească. Reamintim că standardul Crossed Grain este unul VOLUNTAR, niciun producător nu poate fi obligat să se certifice.
În 2015, the Institute of Food Safety Integration and Protection (TiFSiP) și the Chartered Institute of Environmental Health (CIEH) au publicat un document intitulat „Îmbunătățirea utilizării declarațiilor de tip ‘Pot conține’ alergeni”.
Întreaga lucrare este o lectură interesantă, dar, în rezumat, conține îndrumări cu privire situațiile justificate în care aceste declarații ar trebui folosite.
În pofida acestei lucrări, etichetarea excesivă a produselor cu avertismente „poate conține” a continuat să se înrăutățească.
Așa cum menționam mai sus, unele asociații au abordări mai relaxate, susținând că citirea listei de ingrediente este suficientă pentru a stabili dacă un produs este fără gluten, afirmând că sintagmele de genul „poate conține” pot fi ignorate, fiind folosite excesiv.
Desigur, o abordare relaxată reduce anxietatea, dar dacă în produs există gluten, chiar și o cantitate infimă poate provoca o mulțime de daune celiacilor.
Un studiu din 2011 a constatat că mulți consumatori cu alergii alimentare consideră că avertismentele de precauție sunt suprautilizate, ignorându-le.
Ce putem observa este că ambiguitatea duce la neîncredere în aceste avertismente, ceea ce în rândul pacienților alergici vulnerabili și al persoanelor cu boală celiacă este îngrijorător.
Lucrarea TiFSiP/CIEH afirmă că până și firmele alimentare „bine informate” se luptă să furnizeze informații „corecte și de încredere” despre potențiala contaminare încrucișată.
Concret, ce se poate face pentru a îmbunătăți modul de etichetare și pentru a folosi avertismentele „poate conține” doar atunci când e necesar?
Un exemplu de urmat
În Australia și Noua Zeelandă, sectorul producției de alimente folosește un sistem VITAL (Etichetare de tip ‘Voluntary Incidental Trace Allergy Labelling’) pentru a determina dacă este nevoie de mențiunea „poate conține”. Acest proces standardizat oferă praguri de referință pentru a ajuta producătorii să determine dacă produsele sunt sigure și necesită etichetare cu „poate conține”.
Sursa foto: The Gluten Free Blogger
Dacă într-un produs se găsesc urme de alergen care sunt sub pragul de referință, etichetarea alergenului nu este necesară – iar peste pragul de referință înseamnă că este necesară mențiunea „poate conține”.
Concluzie
Ar trebui persoanele cu boala celiacă SĂ EVITE produsele cu mențiunea „poate conține …” (precum și celelalte forme de avertismente referitoare la potențialele urme de gluten)?
Pe scurt, răspunsul este DA!
Îndrumarea ARIG pentru persoanele cu boală celiacă a fost și este de a consuma doar produse etichetate corect „Fără gluten”, ideal certificate Crossed Grain și de a evita produsele cu mențiunea „poate conține”.
Excepție cazul în care producătorul specifică în mod clar că sunt sigure pentru celiaci și pune la dispoziția consumatorilor fișele de produs care atestă faptul că nivelul de gluten nu depășește 20ppm.
Dacă nu sunteți sigur, puteți contacta direct producătorul, pentru a-i cere informații complete legate de produs(e) în ce privește conținutul de gluten.
De asemenea, vă încurajăm ca atunci când aveți neclarități sau îndoieli cu privire la siguranța alimentelor fără gluten să ne contactați pe adresa de e-mail info@arig.ro
Sperăm că se va crea un standard riguros pentru a face etichetarea alergenilor mai clară și pentru a folosi avertismentele de tip „poate conține” doar atunci când este absolut necesar, adică atunci când riscul de contaminare încrucișată cu alergeni este real și nu poate fi îndepărtat.
Bibliografie
1. FSA – Agenția pentru Standarde Alimentare – „Etichetarea alergenilor pentru producătorii de alimente”
https://www.food.gov.uk/business-guidance/allergen-labelling-for-food-manufacturers
2. Documentul CIEH/TiFSiP – „Îmbunătățirea utilizării declarațiilor de tip „poate conține” alergeni
https://www.cieh.org/media/1234/lmproving-the-use-of-may-contain-allergen-statements.pdf
3. Eurofins – „Etichetarea urmelor de alergen: Conceptul VITAL”
https://www.eurofins.de/food-analysis/food-news/food-testing-news/allergen-traces-vital-concept/
4. UK Food Information Amendment, cunoscut și sub numele de Legea Natasha
http://www.legislation.gov.uk/uksi/2019/1218/contents/made
https://calorie-labelling.com/natashas-law/
5. Avertismente de tip „poate conține”, în engleză Precautionary Allergen Labelling (PAL), Allen et al. World Allergy Organization Journal 2014, 7:10
https://www.worldallergyorganizationjournal.org/
6. Despre ambiguitatea etichetării cu avertismente de tip „poate conține”, în engleză Precautionary Allergen Labelling (PAL)
https://www.theglutenfreeblogger.com/coeliac-may-contain-gluten/
7. Action Levels for Food Allergens: An Approach for Official Food Control in Germany
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29202902/
8. Gluten free labelling
https://www.coeliac.org.uk/information-and-support/living-gluten-free/the-gluten-free-diet/food-shopping/food-labels/
9. REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 25 octombrie 2011
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32011R1169
„Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.”
10.REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 828/2014 AL COMISIEI din 30 iulie 2014, privind cerințele de furnizare a informațiilor către consumatori cu privire la absența sau prezența în cantități reduse a glutenului în alimente
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32014R0828
„Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.”