Evitarea victimizării și supra-protecției. Dezvoltarea asertivității
Evitarea victimizării și supra-protecției este indicată în procesul de educație, fie că vorbim de copil celiac sau non-celiac. Mila întotdeauna duce la desconsiderare, la pierderea încrederii în propria persoană. Copilul privit cu milă se va privi el însuși ca o victimă.
Când îi vorbim copilului despre intoleranța la gluten, trebuie evitate cuvinte precum „boală” și „handicap”, aceasta trebuie privită cel mult ca o „sensibilitate”, sau, și mai bine, ca o „particularitate”.
Informare adecvată pe măsura capacității de înțelegere a copilului
În primul rând, discursul trebuie adaptat vârstei, cu cât copilul e mai mic, cu atât discursul trebuie să fe mai concis.
O explicație scurtă, însoțită de imagini, ar fi ideală la copiii foarte mici. La vârsta preșcolară au un impact deosebit poveștile-metaforă, poveștile terapeutice, terapia prin JOC.
Adolescenții pot găsi explicații pertinente în documentare, cărți, reviste, pe internet.
Copilul mic este mult mai înțelegător, se obișnuiește mult mai repede cu noua dietă, iar pe plan psihologic, avantajul este uriaș: crește toleranța la frustrare. Creșterea toleranței la frustrare, motivația, voința și răbdarea definesc un copil puternic și echilibrat emoțional.
După începerea dietei fără gluten, copiii (indiferent de vârstă) încep să se simtă mai bine, de aceea ameliorarea stării este cea mai bună motivație.
În ce privește regimul, adolescenții sunt mult mai greu de controlat. Pentru ei dieta reprezintă un factor de stres major. Însă, la această vârstă, mai apare un termen în ecuație: aspectul fizic.
FII FRUMOS ȘI TRĂIEȘTE SĂNĂTOS! (motivația adolescentului)