Ce este Boala Celiacă?

Numită și celiachie sau intoleranță la gluten de tip autoimun, boala celiacă (BC) este o afecțiune sistemică (afectează întregul organism), cronică (pentru toată durata vieții), care afectează în principal intestinul subțire și este generată de ingerarea glutenului, la persoanele predispuse genetic. Este una dintre cele mai întâlnite boli induse de alimente din zilele noastre.

Boala celiacă este singura boală autoimună în care anticorpii nu se formează în zonele limfoide, aceștia formându-se în intestin, având ca rezultat un grad variabil de leziuni intestinale. Vilii intestinali se aplatizează și împiedică absorbția substanțelor nutritive, în special a grăsimilor, calciului, fierului și folaților.
Această enteropatie este reversibilă, adică intestinul își revine, cu condiția respectării și menținerii unui regim strict fără gluten.

Ce NU este Boala Celiacă?

Există și alte boli, declanșate de ingestia glutenului, cu semne și simptome asemănătoare, dar care totuși nu se califică drept boală celiacă.
Denumirea generică “Tulburări legate de gluten” este termenul umbrelă pentru toate bolile declanșate de ingestia glutenului.

  • Dermatita herpetiformă este tot o boală autoimună, care are la bază intoleranța la gluten. La nivelul pielii se manifestă prin senzație de mâncărime intensă. Este un atac al sistemului imunitar stimulat de prezenta glutenului atât la nivelul dermic, cât și la nivelul intestinului subțire.
  • Ataxia glutenică, tot o boală autoimună, este o disfuncție neurologică în cazul căreia o persoană experimentează diminuarea coordonării și controlului muscular. Ataxia glutenică afectează pe lângă intestine și cerebelul.
  • Alergia la grâu implică o parte diferită a sistemului imunitar. Dacă o persoană ingerează sau chiar inspiră substanțe care conțin grâu, reacția organismului este imediată și apar simptomele clasice de alergie: urticaria, umflarea sau mâncărimile din zona buzelor, eczema, respirația șuierătoare, diareea, greața și vărsăturile. La fel ca boala celiacă, alergia la grâu se transmite genetic, dar la majoritatea persoanelor trece de la sine până ce împlinesc 18 ani.
  • Sensibilitatea la gluten non-celiacă nu este alergie alimentară și nici boală autoimună. Deși persoanele cu sensibilitate la gluten manifestă simptome similare celor care suferă de boala celiacă (simptome ce se ameliorează odată cu începerea dietei fără gluten), există 3 diferențe majore:
    1. persoanele cu sensibilitate la gluten par să nu aibă probleme în absorbția nutrienților și nu ar trebui să prezinte daune la nivelul intestinului subțire;
    2. lipsesc anticorpii specifici bolii celiace;
    3. sensibilitatea la gluten nu pare a fi transmisibilă genetic.